Anxietatea la copii si adolescenti
Anxietatea in copilarie este un predictor puternic al tulburarilor de anxietate in timpul adolescentei si la varsta adulta timpurie. Tulburarile de anxietate din copilarie cauzeaza o afectare semnificativa a relatiilor de familie si a familiei si a realizarilor academice.
Exista atat factori genetici, cat si factori de mediu care cauzeaza tulburarile de anxietate la copii. Un factor de risc in copilarie este inhibarea temperamentala, care are o baza genetica puternica si se manifesta prin frica si retragere ca raspuns la stimuli noi (situatii, persoane, etc.).
Practicile parintilor au, de asemenea, o influenta foarte importanta, si, aici ma refer la parintii supraimplicati sau supraprotectori si la interactiunile dure sau negative. Iar atunci cand un parinte supraprotector incearca sa il protejeze pe copil de situatii care ii provoaca anxietate, parintele ii intareste copilului un comportament de evitare la situatii asemanatoare si la fel de important, ii intareste frica fata de situatiile care ii provoaca anxietate. De asemenea, increderea de sine este afectata, pentru ca acel copil nu se simte capabil, cand este fata in fata cu o situatie noua. Simte ca nu poate face fata situatiilor noi, neavand niciun fel de experiente de acel gen.
Un tip de anxietate des intalnit este anxietatea sociala pe care o observam in contextul scolii. Perioada scolii primare este considerata ca inceputul perioadei psihosociale la copii, iar experientele lor din aceasta perioada dirijeaza in mare masura dezvoltarea lor emotionala si sociala. Interactiunile pe care le au copiii cu colegii lor au o semnificatie mare, deoarece colegii sunt urmatoarele persoane cu care copiii creeaza relatii pe langa cele familiale.
Daca un copil/ un adolescent este anxios si are o incredere de sine scazuta, nefiind incurajat de membrii familiei sa poarte o conversatie cu o alta persoana, exista sanse ca atunci cand isi expune propriile opinii si dorinte, sa devina si mai anxios. La scoala, o sa ii fie teama sa discute cu colegii, poate se va izola si isi va crea o lume a lui in care se simte bine, inteles, doar ca sa nu interactioneze cu ceilalti.
Atunci cand vezi un adolescent tacut, "la locul lui", iti spui in gand "Ce linistit este adolescentul acesta", dar de fapt el nu este asa pentru ca isi doreste, este asa pentru ca nu stie sa fie altfel. Nu a fost expus la interactiuni sociale si astfel a devenit o persoana anxioasa social.
Un adolescent sociabil, care isi face usor relatii de prietenie poate parea integrat social, dar acesta de fapt poate avea dificultati in a tine un discurs/ o prezentare la scoala in fata unui grup sau poate avea rezultate slabe la scoala din cauza anxietatii. Toate acestea daca nu sunt depistate la timp conduc spre o scadere a increderii de sine.
Asadar, cuvintele si reactiile la diverse situatii pe care le aducem in relatiile umane, sunt la fel de importante ca nevoile fiziologice, fara de care nu am supravietui.
Un copil/ adolescent pentru a se integra social si a deveni un adult matur emotional, are nevoie sa primeasca iubire, empatie, indrumare imbinata cu tandrete si fermitate totodata, de la persoanele semnificative lui.