De ce este importanta relatia dintre copil si parinte?
Copiii sunt o sursa de energie si de inspiratie.
Copiii nu sunt definiti de comportamentele lor. Copiii sunt rezultatul comportamentelor parintilor. Ei nu fac ce le ceri, fac tocmai opusul. De exemplu, cand ii ceri unui copil "Nu iti murdari bluza ca e noua", el tocmai aceasta va face, isi va murdari bluza cea noua de fata cu tine sau cand nu esti tu prin preajma. Iar in situatia aceasta, ii poti spune copilului "Te rog, ai grija la bluza! Mi-as dori foarte mult sa nu o murdaresti pentru ca este noua". De cele mai multe ori, parintii fac lucruri care sunt toxice pentru copiii lor. Inconstientul isi face treaba, iar constientul are de suferit. Este foarte important ca parintii sa realizeze cand gresesc in relatie cu proprii copii, iar benefic pentru ambele parti este sa se discute liber si deschis despre greseli si despre cum se simt atunci cand gresesc.
Greseala este rezultatul modului in care reactionam in fata situatiilor pe care le facem pentru ca "trebuie". Apoi, mai departe, in relatie cu copilul, tu alegi cum sa reactionezi cand greseste. Vrei sa il "certi", sa il "pedepsesti" sau mai bine ar fi sa vorbesti cu el? Stii deja raspunsul. Du-te si explica-i de ce oamenii gresesc si de ce este important sa invatam din proprile greseli. Spune-i ca este in regula sa greseasca, cu totii gresim iar data viitoare poate avea mai multa grija la cum face lucrurile. Poate fi mai bine data viitoare, daca va fi si mai atent.
Fiecare parinte are stilul sau de a-si educa copiii. Nu au fost invatati cum sa fie parinti sau ce il face pe un parinte sa fie bun sau "rau".
A fi parinte este o responsabilitate uriasa. Pleci pe acest drum, singur cu temerile tale fata de necunoscut, apoi vin si temerile partenerei/ partenerului, care se aduna intr-o bula plina de tensiune. Nu stii cum sa faci fata tuturor acestor stari emotionale, desi iti doresti foarte mult sa le controlezi. Apoi apare copilul, in urma greutatilor din timpul sarcinii. Dar stergi cu buretele tot ce s-a intamplat inainte si te gandesti la prezent si viitor; la viitorul ca familie in trei, tu, copilul si partenerul.
Copilul creste, face primii pasi, apoi incepe usor, usor sa vorbeasca. Apar conflictele dintre parinti, pe care copilul le aude, le vede. In timp, copilul se dezvolta emotional si cognitiv pe baza lucrurilor pe care le aude si le vede in familie.
Familia este livada de meri, iar samburele de mar este copilul. Este acel sambure care are nevoie sa fie udat de cel care il planteaza. Este copilul care are nevoie de atentia si iubirea parintelui.
Fiti atenti la nevoile copilului/ copiilor vostri!
"Copiii nu-și amintesc ceea ce încerci să-i înveți. Ei își amintesc ceea ce ești". - Jim Henson