Importanta atasamentului
Atasamentul este legatura dintre copil si persoana care este importanta pentru el, care ii satisface nevoile (ingrijitorul, mama, tata, bunica, bunicul, etc). Copilul dezvolta un anumit tip de atasament in functie de interactiunile cu ingrijitorul sau.
Exista 2 tipuri de atasament: atasamentul sigur, in care copilul se simte in siguranta in relatie cu ingrijitorul, pentru ca acesta este atent la nevoile lui, permitandu-i astfel sa exploreze mediul fara prea multe temeri, si, atasamentul nesigur. Adultul cu un atasament sigur va fi un adult sigur pe sine, increzator in relatiile cu ceilalti si isi va exprima cu usurinta sentimentele.
Atasamentul nesigur se imparte in 3 subtipuri. Atasamentul nesigur-anxios este cel in care copilul se agata de parinti, cauta sentimentul de siguranta si simte nevoia de a fi iubit, dorit. Adultul cu acest fel de atasament, in relatie cu ceilalti va cauta siguranta, acceptare. In relatie cu partenerul va fi temator, gelos, interpretand eronat actiunile celuilalt.
Atasamentul nesigur-ambivalent se refera la copiii care sunt confuzi in privinta ingrijitorului, plang cand acesta pleaca, dar nici nu se linistesc cand acesta se intoarce. Acest fel de atasament are legatura si cu disponibilitatea scazuta a ingrijitorului fata de nevoile copilului. Adultilor cu acest fel de atasament le este teama sa se apropie de partener, sunt dezamagiti si nu sunt multumiti cu ce au.
Atasamentul nesigur-evitant este acela in care copilul evita ingrijitorul, chiar dupa o perioada mai lunga in care acesta a fost absent. De exemplu, in situatia in care ingrijitorul discuta cu o persoana straina, copilul nu cauta atentia parintelui si nici nu are vreo preferinta intre acesta si strain. Adultul care dezvolta acest atasament nu se implica profund in relatiile romantice si sociale si ii este dificil, aproape imposibil sa isi exprime sentimentele.
Dezvoltarea atasamentului sau dezvoltarea increderii copiilor in sprijinul si protectia ingrijitorilor in timpul primejdiei (Bowlby, 1969), este considerat unul dintre cele mai importante domenii ale dezvoltarii copilului (Dixon, 2016). De aceea este foarte important sa fi atent la nevoile copilului pentru a evita dezvoltarea unui atasament nesigur sau chiar o tulburare de atasament.
Ingrijirea insuficienta, maltratarea, abuzul si neglijarea in copilarie sunt factori de risc pentru dezvoltarea insecuritatii atasamentului - in special dezorganizarea atasamentului este asociata cu tulburari psihice severe si tulburari de atasament.
Copiii cu tulburari de atasament prezinta deficiente cognitive si de dezvoltare, probleme de limbaj, o gama larga de comorbiditati psihiatrice si multe tulburari fizice.
Ai grija de tine si cere ajutor atunci cand simti ca lucrurile scapa de sub control! Daca vorbesti cu un specialist despre problemele intampinate in relatie cu copilul tau nu inseamna ca nu esti un parinte suficient de bun!